Duminica , 17 Decembrie 2017
Noutati de ultima ora
Acasa » recomandam! » Scrisoarea unei adolescente catre mama sa!
Scrisoarea unei adolescente catre mama sa!

Scrisoarea unei adolescente catre mama sa!

“Draga mama,

Imi pare rau ca trebuie sa-ti spun ceea ce urmeaza printr-o scrisoare. Am vrut sa-ti spun aseara, la telefon, dar reprosurile tale m-au facut sa ma razgandesc. Si bine am facut ca m-am razgandit! Nu stiu de ce simt ca nu mai putem comunica. Nu stiu de ce nu mai gasesc la tine intelegerea pe care ar trebui sa o gasesc, intelegerea pe care orice fata ar trebui sa o gaseasca la mama ei.

Se pare ca intre noi lucrurile s-au stricat pe parcursul timpului. Eu am devenit femeie si am nevoie de respect iar tu ma tratezi tot ca pe un copil care are nevoie de mustrari pentru a-si gasi drumul in viata. Ma faci sa ma pierd in loc sa ma ajuti sa ma gasesc.
Ma tot intreb unde si cand s-a fisurat relatia noastra? Si cred ca s-a fisurat in momentul in care eu am dat la liceu. La liceul pe care mi l-ai recomandat tu. Nu imi doream sa fiu contabila. Eu as fi vrut sa dau la arte. Dar tu mi-ai spus ca nu stiu nimic despre viata si nu m-ai lasat. Ai decis in locul meu ce trebuie sa fac cu viata mea iar eu, pentru ca asa am fost crescuta, am plecat capul asemenea unei fetite cuminti si m-am dus acolo unde ti-ai dorit tu.

Draga mama, habar nu ai cat de mult am suferit ca nu m-ai lasat sa-mi urmez visul. Nu ai idee cat de frustrant este sa fii obligat sa faci ceva ce nu iti place. Si sa faci acel „ceva” foarte bine pentru a nu ii dezamagi pe cei care s-au sacrificat si se sacrifica pentru tine.
Am tacut si atunci cand mi-ai spus sa merg la ASE, la Finante Banci. Am tacut si am mers acolo. Din pacate nu a fost bine deoarece am intrat la locurile cu taxa iar tu ai fost atat de dezamagita de mine… Te rog sa ma ierti daca chiar asta ai simtit. Nu am putut mai mult deoarece nu mi-am dorit sa pot mai mult. Nu am vrut sa te dezamagesc si nu am stiut cum sa nu o fac.
A urmat apoi acel sir lung de reprosuri, saptamanale, pentru taxa pe care voi mi-o plateati la facultate. Pentru chirie, pentru bani de bilete. Au urmat comparatiile cu copiii vecinilor care invata la stat pentru ca ei sunt mai buni decat mine. Am ascultat de fiecare data, cu capul plecat pentru ca asa am fost invatata: sa nu ridic tonul in fata parintilor mei si sa nu ies din cuvantul lor. Insa dupa fiecare telefon si dupa fiecare repros am trecut prin nopti intregi de lacrimi. Sa stii ca nu-i usor sa ti se spuna, exact de catre mama ta, ca nu esti bun. E ca si cum mama ta nu te-a iubit niciodata. Sau nu te iubeste. E ca si cum banii si parerile altora conteaza mai mult decat fericirea unui om.

Mama, vreau sa ma eliberez si d’aia iti scriu aceasta scrisoare. Nu vreau sa ma mai simt vinovata pentru faptul ca m-ai nascut, m-ai crescut si m-ai dat la scoala. Eu nu ti-am cerut aceste lucruri.
Mama, nu vreau sa cred ca sunt un om atat de josnic doar pentru ca imi plac artele si nu contabilitatea.
Mama, de azi inainte o sa fac doar ceea ce vreau eu si nu o sa mai plec capul in fata nimanui. Nici macar in fata ta! Singura imi voi decide viata, fara sa-mi fie rusine de nimeni si de nimic.
Afla, asadar, ca am abandonat ASE-ul si ca ma pregatesc pentru facultatea de Arte. Afla ca m-am angajat ca ospatarita intr-un club de studenti pentru a-mi plati singura chiria si pregatirile. Afla ca am si un iubit care, culmea, este pictor. Afla ca eu inca te iubesc si te voi iubi mereu, indiferent daca simti ca te-am dezamagit sau nu.

Mama, nu vreau sa imi cer iertare. Vreau doar sa ma iubesti asa cum sunt acum, asa cum vreau eu sa fiu!”

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile necesare sunt marcate *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>